Acasă › Forums › Achizitii publice › Criterii de calificare, selectie si atribuire

Resurse transferabile si netransferabile - Sustinere capacitate tehnica si profesionala

Publicat in Lun, 2010/08/16 - 20:09 — Costas

Cer sprijinul celor ce au puncte de vedere exprimate de ANRMAP sau hotarari relevante ale CNSC/instante in urmatoarea chestiune:
- Care resurse pot fi considerate resurse "transferabile" si "netransferabile" in cazul capacitatii tehnice si profesionale?

Situatia - premisa:
- Prin Fisa de Date s-a prevazut ca Ofertantii trebuie sa prezinte o serie de certificate eliberate de Autoritatea Navala Romana pentru realizarea unor lucrari. Obiectul lucrarilor - ce constituie obiectul procedurii de achizitie il constituie realizarea unor lucrari de canalizare, statii de epurare, insa pentru faptul ca parte dintre aceste lucrari traverseaza pe o anumita portiune un lac, s-a cerut sa existe o autorizare a acestor lucrari si din partea ANR (un fel de Sarbatoarea Marinei la Lacul Bicaz, si Sarbatoarea Vanatorilor de Munte pe podisul Dobrogei). Lucrarile ce necesita aceste certificari nu reprezinta nici 5 % din valoarea totala a lucrarilor.
- o Asociere a prezentat un Angajament de sustinere pentru realizarea acestor lucrari din partea unei terte societati,
- CNSC a considerat ca nu este posibila acordarea unei asemenea sustineri, caci certificatele sunt emise doar in considerarea tertei societati si Ofertantul nu le poate realiza in mod direct.

In Manualul Operational al ANRMAP, in volumul II se fac discutii cu privire la resurse transferabile si resurse netrasferabile prin intermediul unei sustineri privind capacitatea economica, financiara, sau tehnica si profesionala. ANRMAP-ul nu face decat observatia ca toate aceste elemente se vor trata cu prudenta si ca se va tine seama de Decizia pronuntata de CJCE in Cazul HOLST ITALIA, C-176/98. Mai mult, spune ca in cazul resurselor netransferabile, totusi este posibil un angajament ferm si in acest caz.

Din lectura Cazului HOlst Italia, precum si a celorlalte cazuri legate de acesta: Ballast NAEM, Ordinul Arhitectilor din Italia, reiese ca CJCE nu a operat o asemenea distinctie, intre resurse transferabile si netransferabile. Mai mult, se subiliniaza faptul ca orice Ofertant poate prezenta in fata AC ca are sustinerea unei terte persoane, indiferent de legatura ce ar exista intre Ofertant si sustinator. Nici in lucrarea lui Ch. Bovis - Achizitiile publice in Uniunea Europeana, publicata de Oxford University nu se face o asemenea distinctie. Este de inteles ca un Ofertant nu poate aduce ca resursa, printr-o sustinere, o Certificare precum ISO, insa pentru restul situatiilor nu as vedea vreun impediment.

Va rog, cei care detin puncte de vedere ANRMAP, decizii CNSC.instante, precum si opinii proprii sa le comunice aici spre povata si luare aminte.

Constantin SAVIN

‹ Obligatie prezentare Certificat de atestare a apartenetei la Asociatia Profesională de Drumuri si Poduri din România Garantia de participare ›
Mar, 2010/09/07 - 12:33 — ovidius

Sper sa fie interesant macar ...

Apr
27 2010
Experienta similara a subcontractantilor: un hop pentru castigarea contractelor de achizitie publica
Category: Achizitii publice, Articole — Bianca Bancescu @ 11:21 am

O problema din ce in ce mai frecvent intalnita in practica vizeaza posibilitatea autoritatii contractante de a lua in considerare resursele subcontractanilor. Mai precis, in ce masura ii este permis unei autoritati contractante sa aiba in vedere resursele subcontractantilor in verificarea indeplinirii criteriilor de calificare de catre ofertanti?

Sa luam, spre exemplu, ipoteza unui contract de proiectare si executie de lucrari. Prin documentatia de atribuire se solicita, ca cerinta de calificare privind experienta similara, prezentarea unui numar de contracte avand ca obiect servicii de proiectare. Un operator economic depune drept documente suport in sustinerea indeplinirii cerintei referite, contractele incheiate de subcontractantii nominalizati pentru prestarea serviciilor de proiectare.

Va lua in considerare autoritatea contractanta experienta similara a subcontractantilor sau va descalifica oferta astfel depusa in conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006?

Solutia consacrata de jurisprudenta

CNSC si instantele de judecata au oferit in mod constant un singur raspuns la intrebarea de mai sus: subcontractantii neavand calitate directa de ofertanti, cerintele minime obligatorii nu pot fi indeplinite prin acestia. In fundamentarea acestei solutii s-a retinut distinctia pe care legiuitorul o face intre asociere si subcontractare si, in special, notiunea de “oferta comuna” care se regaseste in art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

In fapt, rationamentul care sta la baza solutiei jurisprudentiale este urmatorul:
partile in contractul de achizitie publica sunt autoritatea contractanta si ofertantul sau asocierea declarata castigatoare;
subcontractantii au calitatea de terti in raport de contractul astfel incheiat;
subcontractantii sunt pe deplin raspunzatori de modul in care isi indeplinesc obligatiile asumate numai fata de contractant, nu si de autoritatea contractanta;
intrucat contractul de achizitie publica nu este incheiat de autoritatea contractanta cu subcontractantii si, prin urmare, nu ii poate trage la raspundere pentru eventuala neexecutare a acestuia, este lipsita de relevanta indeplinirea cerintelor de calificare de catre subcontractanti.

Solutia legislativa propusa prin H.G. nr. 834/2009

Contrazicand parca rationamentul expus mai sus, legiuitorul a instituit prin art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 obligatia autoritatii contractante de a lua in considerare resursele materiale si umane ale subcontractantilor declarati pentru partea lor de implicare in contractul care urmeaza sa fie indeplinit, in masura in care sunt prezentate documente relevante in acest sens. In acelasi timp, s-a reglementat in mod expres faptul ca autoritatea contractanta nu are dreptul de a impune indeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanti.

Revenind la ipoteza pe care am inaintat-o, respectiv cea a experientei similare a subcontractantilor intr-un contract de proiectare si executie, se pune astfel problema de a stabili daca experienta similara poate fi incadrata in una din cele doua categorii de resurse prevazute de art. 11 alin. (7). Intr-o interpretare stricto sensu a prevederii legale referite raspunsul nu poate fi altul decat negativ, resursele materiale fiind reprezentate de utilaje, echipamente, dotari tehnice, etc., iar resursele umane, de personal specializat.

De lege ferenda

Ne intrebam insa daca o asemenea interpretare nu vine in contradictie cu insusi dreptul operatorului economic de a subcontracta. Astfel, chiar in Manualul Operational pentru Atribuirea Contractelor de Achizitie Publica se arata ca subcontractarea este motivata economic de faptul ca ofertantul obtine de la subcontractant bunuri, servicii sau lucrari pe care nu le poate produce/presta/executa el insusi. Or, in considerarea acestui aspect, nu este oare absurd sa impunem ofertantului sa dovedeasca indeplinirea cerintei privind experienta similara pentru servicii pe care nu el, ci subcontractantul, le va presta pe parcursul executarii contractului?

Aceasta cu atat mai mult cu cat insusi scopul criteriilor de calificare astfel cum acesta este specificat la art. 7 din H.G. nr. 925/2006 consta in demonstrarea potentialului tehnic, financiar si organizatoric al fiecarui operator economic participant la procedura, respectiv posibilitatea concreta a acestuia de a indeplini contractul. Prin luarea in considerare a experientei similare a subcontractantilor autoritatea contractanta nu ar face asadar altceva decat sa se asigure ca subcontractantii respectivi au capacitatea de a executa contractul in conditii optime.

In ciuda tuturor celor expuse mai sus, ramane insa fara putinta de tagada ca prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 instituie o exceptie, iar exceptio est strictissimae interpretationis. Redactarea deficitara a articolului amintit, precum si faptul ca pentru identitate de ratiune exista si alte situatii in care s-ar impune luarea in considerare a resurselor subcontractantilor, nu legitimeaza per se o interpretare extensiva a acestuia.

Prin urmare, pana la clarificarea prevederilor amintite printr-o noua modificare legislativa, operatorilor economici nu le ramane decat sa gaseasca formule de participare la procedurile de atribuire cat mai “sigure”, iar autoritatilor contractante, sa manifeste o atentie sporita in evaluarea ofertelor, apeland ori de cate ori considera necesar la solicitarea unor puncte de vedere oficiale din partea ANRMAP.

Publicat de Av. Bianca Bancescu, VASS Lawyers, in Revista de achizitii publice

Tags: autoritate contractanta, contract de achizitie publica, criterii de calificare, experienta similara, H.G. nr. 925/2006, subcontractanti

Comments (10)
10 Responses to “Experienta similara a subcontractantilor: un hop pentru castigarea contractelor de achizitie publica”
Adina says:
May 5th, 2010 12:28 am

Foarte buna observatia referitoare la experienta similara. Noi am patit-o cu un subcontractant intr-un contract de lucrari. Ne-a trantit si autoritatea si CNSC. Clar ar trebui clarificata povestea aceasta.
Reply
Cristina T says:
May 10th, 2010 1:55 pm

Articolul dumneavoastra mi-a fost de mare ajutor iar propunerile legislative mi se par foarte pertinente. Ma bucura ca exista un bolg in domeniul achizitiilor publice care sa clarifice anumite aspecte legislative si sa impartaseasca si ceva experienta in legatura cu articole controversate din ordonanta. Succes in continuare.
Reply
marilena says:
August 4th, 2010 10:24 am

Intampin urmatoarea sitiuatie:
In cadrul unei proceduri de negociere cu publicarea unui
anunt de participare,pentru un contract de lucrari instalatii incalzire
si gaze naturale, un candidat a prezentat toate autorizatiile necesare
( autorizare iscir, autorizare ANRE), de la subcontractanti.Aceste
autorizatii au fost solicitate in sectiunea documente de calificare,
este legal sa poti subcontracta si sa prezinti autorizatiile subcon
tractantului, daca candidatul nu le are?

va multumesc,
Reply
Vass Iulia says:
August 4th, 2010 10:46 am

Jurisprudenta CNSC si a curtilor de apel spune ca nu, in timp ce ANRMAP spune ca da. In sens afirmativ, citam dintr-un punct de vedere al ANRMAP: „Cu privire la autorizatia ISCIR, avand in vedere ca aceasta se obtine avand la baza resursele materiale si umane ale unei societati comerciale, si deasemenea, ca respectivele resurse vor fi utilizate pentru indeplinirea unei parti din contractul ce urmeaza a fi atribuit, aceasta va putea fi luata in considerare pentru demonstrarea indeplinirii cerintei minime referitoare la acreditarile tehnice pentru partea din contract pe care respectivul subcontractant urmeaza sa o indeplineasca”.
Reply
alexandru dugneanu says:
August 5th, 2010 1:35 pm

Pai si care punct de vedere e mai pertinent? Un “neofit” care se clatina intre opiniile astea ce-ar trebui sa faca?
Reply
Vass Iulia says:
August 10th, 2010 4:37 pm

Alexandru, exista argumente si pro si contra.

Pe de o parte, astfel cum a aratat si Bianca in articol, prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 instituie o exceptie, iar exceptio est strictissimae interpretationis. Mai mult, indiferent prin care sectiune a fisei de date a achizitiei sunt solicitate acreditarile tehnice, acestea dau expresie in fapt capacitatii de exercitare a activitatii profesionale (art. 183 din OUG nr. 34/2006). Or, “resursele materiale si umane” prevazute de art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 reprezinta utilajele, instalatiile, echipamentele tehnice si personalul/organismul tehnic de specialitate, enumerate in art. 188 din OUG nr. 34/2006 (capacitatea tehnica si /sau profesionala a ofertantilor).

Pe de alta parte, ipoteza luarii in considerare a resurselor materiale si umane ale subcontractantilor, fara luarea in considerare a acreditarilor obtinute de acestia tocmai in considerarea acestor resurse, ar duce la o situatie absurda: la nivel strict formal ofertantul ar indeplini conditiile privitoare la atestare dar, in fapt, executarea lucrarii s-ar realiza de catre subcontractantii ce nu au capacitatea tehnica necesara. Aceasta situatie este in mod evident contrara spiritului legislatiei achizitiilor publice, intrucat motivul determinant pentru care legiuitorul a prevazut dreptul autoritatii contractante de a solicita indeplinirea criteriului referitor la acreditarile respective se circumscrie interesului public de a realiza lucrarea respectiva in mod corespunzator. In acelasi sens, potrivit jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (speta C-176/98 Holst Italia), “atat din scopul, cat si din textul Directivei Europene 92/50/CEE reiese ca un ofertant nu poate fi exclus de la procedura de achizitie publica doar pe motivul ca intentioneaza sa foloseasca resurse, pe care personal nu le poseda, care apartin uneia sau mai multor societati comerciale”.

Prin urmare, sunt de parere ca atata timp cat legislatia referitoare la emiterea de catre autoritatile competente a autorizatiilor si atestarilor solicitate prevede faptul ca la emiterea documentelor respective sunt examinate in principal resursele umane si dotarile tehnico-materiale detinute de operatorul economic, ar fi logic si normal ca aceste acreditari sa fie luate in considerare de catre autoritatea contractanta. Intrucat legislatia si jurisprudenta CNSC/Curtilor de Apel nu prea ne ajuta insa in acest sens, nu pot sugera decat calea sigura, respectiv participarea in asociere sau cu sustinerea unui tert, in defavoarea subcontractarii, atunci cand se solicita aceste acreditari tehnice.
Reply
alexandru dugneanu says:
August 23rd, 2010 9:47 am

Calea sigura evident ca este asocierea – asta dinspre ofertant. Cum intrebarea vine, din cate am observat, dinspre o autoritate contractanta, marturisesc ca as merge pe varianta jurisprudentei, atata vreme cat legea este interpretabila ( ma rog, legea e de obicei interpretabila, dar aici e cam confuza…, deoarece oamenii care lucreaza in sistemul public, mai ales la un nivel de executie (fara sustinere politica, vreau sa spun), risca sa fie trasi la raspundere in caz de daune. Or, o solutie in favoarea ta a CNSC acopera foarte bine o situatie de posibil conflict. Am dreptate?
Reply
Vass Iulia says:
September 2nd, 2010 8:42 pm

Alex, nu pot sa iti raspund decat cu un banc simpatic pe care mi l-a transmis de curand o clienta foarte simpatica:

A new client had just come in to see a famous lawyer.
“Can you tell me how much you charge?”, said the client.
“Of course”, the lawyer replied, “I charge $200 to answer three questions!”
“Well that’s a bit steep, isn’t it?”
“Yes it is”, said the lawyer, “And what’s your third question?”
vlad says:
August 9th, 2010 12:29 pm

@marilena : mi se pare anormal ca un ofertant sa nu aiba autorizatiile corespunzatoare CPV ( si implicit CAEN) – din acest punct de vedere CPSA era o minune – si sa apeleze la subcontractanti. in fapt in acest fel se schimba complet obiectul achizitiei, de la contract de lucrari la project management, ori voi vreti sa cumparati lucrari.
eu cred ca raspunsul ANRMAP e corect pentru ca se refera la PARTI dintr-un ansamblu complex. Cand cumparam ACEA PARTE de sine statatoare, la ce e nevoie de subcontractanti? art 35 e f clar , alin2 “Specifica?iile tehnice reprezint? cerin?e, prescrip?ii, caracteristici de natur? tehnic? ce permit fiec?rui produs, serviciu sau lucrare s? fie descris, în mod obiectiv, în a?a manier? încât s? corespund? necesit??ii autorit??ii contractante. ” Necesitatea ta este un contract de lucrari incheiat cu un operator economic caruia i se aplica intreaga legislatie romana , inclusiv autorizarile si nu un contract cu un intermediar care promite faptele altora.
Problema apare daca nu ati reusit sa definiti corect si mai ales fara posibilitatea interpretarii CS-ul, lucru care se intampla in majoritatea cazurilor.
Reply
alexandru dugneanu says:
September 6th, 2010 9:00 am

Interesant e ca modelula sta cu onorariu tip tarif (ce-i drept cuprinde 4 intrebari nu 3) se mentine prin Italia. Eu am crezut prima data ca este o gluma, dar apoi am discutat cu un coleg de profesie italian, care a avut ceva cabinet aici pana in primavara asta, si omul s-a aratat foarte mirat de lipsa de eficienta de pe aici, in sensul ca la o consultatie se discuta cu clientul pe larg, ba uneori i se mai si trimite o schita de opinie legala pe mail. Risipa, dom’le, risipa…

Mar, 2010/09/07 - 13:30 — ovidius

inca ceva ...

Dreptul autoritatii contractante de a aplica criterii de calificare si selectie, cu respectarea cerintei ca nivelul indicatorilor economici si financiari, ceruti a fi îndepliniti de catre ofertanti, sa aiba o legatura concreta cu un eventual risc de neîndeplinire a contractului ...

Articolul 9 din H.G. nr. 925/2006 permite autoritatilor contractante impunerea ca cerinte minime, raportat situatiei economice, si financiare a ofertantilor, a unor indicatori economici si financiari, care sa fie în legatura cu un eventual risc de neîndeplinire a contractului si sa respecte principiului proportionalitatii consacrat de art. 179 din aceeasi hotarâre, ipoteza ce nu este de natura a încalca restrictia prevazuta de art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 284/C.A. din 6 mai 2009

Dupa ce a fost facut public anuntul de participare privitor la initierea procedurii de atribuire a contractelor de servicii de proiectare tehnica si executie pentru proiectul „Modernizare drumuri locale si achizitie de utilaje” si agentii economici interesati au ridicat documentatia de atribuire, petenta a contestat o serie de prevederi cuprinse în documentatia de atribuire, solicitând „revizuirea documentatiei, cu efectuarea corectiilor ce se impun si reprogramarea procedurii de atribuire.”
Contestatoarea a apreciat ca prevederile înserate în Fisa de date a achizitiei, referitoare la existenta unui depozit bancar sau a unei linii de credit pentru sustinerea lucrarii ofertate (aproximativ 25% din valoarea estimata), a unei lichiditati de 100% si a unei solvabilitati de 30%, pe fiecare din ultimii trei ani, precum si cea referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat în ultimii trei ani si la existenta personalului de conducere si a persoanelor cheie, contravin dispozitiilor art. 186 alin. 3 din O.G. nr. 34/2006, care prevede ca, atunci când un grup de operatori economic depune o oferta comuna, situatia economica si financiara si capacitatea tehnica si profesionala se demonstreaza prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului; considerând ca mentinerea acestor prevederi este de natura sa încalce prevederile art. 178 din acelasi act normativ, care interzic autoritatii contractante sa solicite îndeplinirea unor cerinte minime referitoare la situatia economica si financiara si/sau la capacitatea tehnica si profesionala, de o maniera care ar conduce la restrictionarea participarii la procedura de atribuire.
Curtea a constatat însa ca restrictia prevazuta de art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 nu se refera si la indicatorii economici si financiari, precum sunt solvabilitatea si lichiditatea sau la situatia personalului de conducere si a celui cu responsabilitati cheie, din moment ce art. 9 din H.G. nr. 925/2006 permite autoritatii contractante sa impuna ca cerinte minime, în raport cu situatia economica si financiara a ofertantilor, un anumit nivel al unor indicatori economici si financiari, daca acestia au o legatura concreta cu un eventual risc de neîndeplinire a contractului, cu respectarea principiului proportionalitatii, consacrat de art. 179 din acelasi act normativ.
În cauza de fata, raportat la valoarea estimata a contractului si la termenul de executie a lucrarii, s-a constatat ca autoritatea contractanta a fost îndreptatita sa ceara fiecarui ofertant, asociat sau neasociat, sa faca dovada ca dispune de surse de finantare asigurate, ca a fost solvabil si ca a dispus de lichiditati, în cei trei ani anteriori momentului încheierii contractului, problema riscului nemairaportându-se, în acest caz, la un grup de operatori economici, asa cum a solicitat contestatoarea, ci la fiecare participant în parte, lipsa de performante neputând di acoperita de alte persoane.
Problema cumulului este acceptata de legiuitor, dar numai în ceea ce priveste problema resurselor financiare, nu si în ceea ce priveste indicatorii financiari, cum ar fi lichiditatea globala sau solvabilitatea, care reflecta o situatie de fapt existenta la un moment dat, a fiecarui ofertant în parte, situatie ce nu intra sub incidenta prevederilor art. 186 alin. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum opineaza si Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice, prin adresa ce s-a depus la dosar.
Plecând de la acelasi potential risc al neîndeplinirii contractului, pe care autoritatea contractanta este obligata sa îl ia în considerare, cu ocazia întocmirii documentatiei de atribuire, cerinta de a se depune contractele de munca pentru personalul tehnic, înscrisa în Fisa de date a achizitiei, se considera ca este în concordanta cu cerintele art. 187 si art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât permite autoritatii contractante sa se asigure ca ofertantul dispune de personal specializat propriu, stabil, pentru toate categoriile de lucrari care fac obiectul contractului de achizitie sau chiar imposibilitatea de a acoperi lipsa de personal prin diferite forme de colaborare, situatii ce ar putea conduce în final la neexecutarea contractului si la pierderea ajutorului financiar nerambursabil acordat, cerinte ce nu contravin art. 190 alin. 3 din actul normativ citat.
Ca atare, constatând ca documentatia de atribuire nu contine prevederi contrare normelor legale referitoare la achizitiile publice si ca autoritatea contractanta este în drept sa se asigure împotriva riscului eventualei neîndepliniri a contractului, determinata de lipsa de solvabilitate, de lichiditate si de lipsa de personal specializat a ofertantului, Curtea – în temeiul art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006 si al art. 18 din Legea nr. 554/2004 – a respins contestatia ca fiind nefondata.

Autentificare utilizatori

Comentarii recente

Parteneri