LOGO

Cu toate că transparenţa procedurilor de achiziţie publică a avut de câştigat prin intrarea în vigoare a OUG 34/2004, în continuarea există posibilitatea de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări în limita a 10.000 euro fără TVA[1]. Ceea ce ne propunem să elucidăm în această secţiune este dacă această sumă de 10.000 euro se referă la fiecare procedură de achiziţie în parte sau, din contră, la achiziţia de produse, servicii sau lucrări similare (având acelaşi cod CPV[2]) cumulat pe parcursul unui an bugetar?

Punctul de plecare în demersul nostru este textul art. 19 din OUG 34/2006, aşa cum a fost modificat prin OUG 94/2007, care reglementează achiziţia directă astfel: „Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, ..., nu depăşeşte echivalentul în lei a 10.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări...”

Din acest text nu reiese obligaţia autorităţii contractante de a cumula toate achiziţiile publice efectuate direct pe parcursul unui an fiscal în cadrul aceluiaşi cod CPV.

O atare obligaţie reiese însă din anexa la Ordinul ANRMAP nr. 155/02.10.2006[3]: „Cumpărarea directă se aplică în cazul în care se achiziţionează produse, servicii sau lucrări a căror valoare (fără TVA), cumulată pe parcursul unui an, nu depăşeşte echivalentul în lei a 5.000 euro[4].” Art. 4 al Ordinului sus-menţionat, precizează însă, că acesta este „... un instrument de lucru util...”, neavând forţă obligatorie pentru autorităţile contractante. De altfel, chiar dacă ar fi avut forţă obligatorie, un act juridic de forţă inferioară (Ordin al ANRMAP) nu poate modifica un act juridic cu o forţă juridică superioară (OUG 34/2006 aprobată cu modificări prin L 337/2006).

            Pentru a spori confuzia prezentăm textul art. 19 din OUG 34/2006 în forma sa iniţială (înainte de aprobarea cu modificări prin L 337/2006) - „Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, ..., nu depăşeşte echivalentul în lei a 5.000 euro pentru fiecare produs, serviciu sau lucrare...” şi textul referitor la cumpărarea directă din fosta reglementare (art. 8 alin. 6 din OUG 60/2001) – „Autoritatea contractantă are dreptul de a cumpăra direct, ..., fără a avea obligaţia de a aplica procedurile prevăzute la art. 9 (n.n. licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, etc.) în cazul în care achiziţionează produse, lucrări sau servicii a căror valoare, fără TVA, cumulată pe parcursul unui an, nu depăşeşte echivalentul în lei a 2.000 euro.”  

            De remarcat este că ambele puncte de vedere se bucură de argumente pro şi contra, sens în care ne vom limita la a le expune, urmând ca practicienii care vor alege una dintre variante să îşi asume răspunderea pentru alegerea făcută în baza principiului cu acelaşi nume (art. 2 alin. 2 lit. g din OUG 34/2006).

            În favoarea cumulului pe coduri CPV pentru întreg anul bugetar stau următoarele argumente. În primul rând, art. 2 alin. 1 din HG 925/2006 prevede că orice situaţie care nu este reglementată expres de OUG 34/2006 se interpretează prin prisma principiilor acestei proceduri. Este evident, de exemplu, că principiul transparenţei nu este respectat atunci când se atribuie direct un contract, astfel, orice limitare în calea achiziţiei directe vine să asigure transparenţa. Acelaşi argument este valabil şi în ceea ce priveşte nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă şi eficienţa utilizării fondurilor publice. Principiul eficienţei utilizării fondurilor publice poate fi şi un contraargument aşa cum vom arăta mai târziu. Un al doilea argument în favoarea cumulului este şi raportarea la fosta reglementare (OUG 60/2001), care prevedea expres obligativitatea acestuia, lipsa unei asemenea obligaţii din textul OUG 34/2006 putând fi considerată o omisiune din partea legiuitorului. Un ultim argument, am putea spune de echitate, este acela că nimeni nu poate fi tras la răspundere fiindcă a făcut mai mult decât prevede legea, respectiv că a aplicat legea mai restrictiv decât o cere litera acesteia, încercând să respecte spiritul ei.

            În favoarea achiziţionării directe în limita a 10.000 euro, fără a ţine seama de cumulul codurilor CPV la nivel de an fiscal vom releva câteva aspecte din practică. Referitor la principiul eficienţei utilizării fondurilor publice constatăm că în cazul organizării unei proceduri care obligă la publicarea unui anunţ de participare şi, respectiv, a unui anunţ de atribuire în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a – Achiziţii Publice[5], costul cumulat al celor două este de 300 RON. De remarcat este şi faptul că, OUG 60/2001 care impunea cumulul anual al achiziţiilor directe, consfinţea în art. 104 alin. 3 gratuitatea tuturor anunţurilor publicate în Monitorul Oficial Partea a VI-a – Achiziţii Publice. Această sumă de 300 RON poate părea nesemnificativă, dar dacă o raportăm la o valoare estimată de 1.000 euro vom constata că reprezintă aproape 10% din valoarea contractului, în condiţiile în care, în urma aplicării procedurii de atribuire, s-ar putea să nu se obţină un preţ semnificativ îmbunătăţit faţă de preţul de listă al furnizorului de produse/ prestatorului de servicii/ antreprenorului, dată fiind valoarea mică a contractului. De asemenea, s-ar putea ca operatorii economici să nu fie interesaţi să participe la o procedură de o valoare atât de mică, care implică un efort comparabil pentru întocmirea ofertei tehnice şi financiare cu o procedură având valoarea estimată mult mai mare. Un alt argument în favoarea achiziţiei directe fără cumul este legat de insuficienta precizie a codurilor CPV. Exemplificativ, pe codul CPV 33253454-5 – Echipament biomedical autoritatea contractantă X are în planul anual de achiziţii pe anul 2007 un total de 32 de tipuri de aparate diferite (NU similare) cu o valoare totală de 770.600 euro fără TVA. Dintre aceste tipuri de aparate, unele au valori estimate de ordinul sutelor de euro (900, 500, 600, etc.) iar altele de ordinul sutelor de mii (200.000, 400.000). Consideraţi echitabil a aplica procedura de atribuire prin raportare la valoarea totală per cod CPV, adică licitaţie deschisă sau restrânsă internaţională cu publicarea anunţului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE)? Un argument în defavoarea acestei teorii ar fi tendinţa evidentă de a eluda pragurile valorice de aplicare a procedurilor de atribuire impuse de OUG 34/2006 prin împărţirea contractelor cu o valoare mai mare de 10.000 euro în mai multe contracte cu valori individual estimate sub acest prag. Suntem convinşi că acesta ar fi primul ecou în practică al adoptării acestei teorii, dar nu trebuie să uităm că, art. 23 din OUG 34/2006 interzice divizarea contractelor în scopul de a eluda obligaţiile impuse de actul normativ prin raportare la pragurile valorice stabilite, sancţionând o atare faptă contravenţional între 35.000 şi 70.000 RON (art. 293 lit. a coroborat cu art. 294 alin .1). De asemenea, trebuie remarcat că în conformitate cu art. 5 alin. 1 din HG 925/2006, autoritatea contractantă este responsabilă de stabilirea circumstanţelor specifice pentru aplicarea fiecărui tip de procedură de atribuire.

            Indiferent de opinia pe care doriţi să o îmbrăţişaţi în practică, pentru achiziţiile directe Comisia Europeană a adoptat Recomandarea 2006/C179/02[6] care trasează câteva linii de bună-practică referitoare la procedurile de achiziţie publică nereglementate de Directivele 17/2004/CE şi 18/2004/CE. Elementele de bună-practică se referă respectarea prevederilor Tratatului CE, ale jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europeană şi la relevanţa contractului pentru piaţa internă. Publicitatea procedurii trebuie să fie în măsură să permită oricărui operator economic din statele membre să decidă dacă va participa sau nu la procedură. Adjudecarea trebuie să respecte principiile nediscriminării, recunoaşterii reciproce, transparenţei şi recursului efectiv împotriva deciziilor autorităţii contractante.